Biografie
BARBU BREZIANU
(18 martie 1909-14 ianuarie 2008)
Istoric de artã, poet, prozator și traducãtor, Barbu Brezianu s-a afirmat în anii '30 ai secolului trecut, fãcând parte din generația lui Mircea Eliade, Emil Cioran, Eugen Ionescu, Mircea Vulcãnescu, Constantin Noica, Petru Comarnescu, Ionel Jianu, Eugen Schileru.
A publicat volumele de poezii Nod ars, Zãvor fermecat, volumele de prozã Jaf în dragoste și Desferecare, a tradus exemplar epopeea finlandezã Kalevala, a tãlmãcit prozatori și poeți precum Balzac, Kipling, Molière, Villon, Ronsard, Nodier și alții, a realizat monografii ale unor importanți artiști români: Karl Stork, Nicolae Grigorescu, Nicolae Tonitza, a semnat numeroase cronici de muzicã și teatru în presa interbelicã.
Barbu Brezianu a fost cel mai dedicat cercetãtor român al operei lui Constantin Brâncuși. Pornind de la articolele din presa anilor '60, despre începuturile artistice ale sculptorului, contribuția sa însumeazã peste o sutã de studii și articole apãrute în reviste strãine și românești: Art Journal, Les Lettres Françaises, One, Neue Literatur, Revue Roumaine d’Histoire de l’Art, Studii și cercetãri de istoria artei, Arta, Secolul 20, Gazeta literarã, Luceafãrul, Viața Româneascã, Ramuri, Familia, Revista Muzeelor, România literarã, Contemporanul, Manuscriptum etc.
Brâncuși în România, opera capitalã a lui Barbu Brezianu, cu cele patru ediții ale sale (1974, 1976, premiatã de Academia Românã, 1998, 2005), constituie un demers istoriografic riguros și rafinat, un reper major în brâncușologia româneascã și strãinã. Cercetãrile sale s-au axat pe o linie a ștergerii diferențelor dintre receptarea vesticã și cea esticã a universalului Brâncuși, într-o vreme când discrepanțele pãreau insurmontabile de ambele pãrți ale cortinei de fier. Strãdania sa cea mai intensã a fost aceea de a umple golurilede informație și perspectivã, pentru o imagine mai aproape de adevãr a complexei personalitãții și opere brâncușiene care au pus sub semnul întrebãrii însãși noțiunea de artã.
Pasiunea și devotamentul cu care s-a aplecat asupra cunoașterii vieții și operei lui Brâncuși, apãrând-o cu cele mai fine și persuasive arme ale scrisului de uitare, mistificare sau distrugere, vorbesc despre anvergura aventurii spirituale pe care a practicat-o aproape jumãtate de veac din existenþa sa. Prin profilul sãu de umanist, prin finețea și amenitatea personalitãții sale, Barbu Brezianu a rãmas un simbol al rezistenței spirituale în vremurile turbulente care au marcat istoria românilor în secolul XX.
Schițã biograficã
1909 18 martie - se naște, la București, Barbu Basile Brezianu, fiul lui Barbu V. Brezianu, magistrat, și al Ioanei Brezianu, fiica colonelului Eftimie Ulescu.
1917-1925 - absolvã Liceul ”Spiru Haret” unde îi are colegi pe Mircea Eliade, Constantin Noica, Arșavir și Haig Acterian, Tiberiu și Corneliu Axentie, Nelu și Alexandru I.Ciorãnescu, Grigore Moisil, Mircea Mãrculescu și alții.
1924-1925 - publicã primele cronici în revistele ”Filmul” și ”Cinema”, sub pseudonimele ”Judex” și ”b.b.b.”
1928-1932 - absolvã Facultatea de Drept din București, urmând tradiția de magistrați pe linie paternã.
1928 5-6 aprilie - publicã poezie, alãturi de Eugen Ionescu și Constantin Noica, în revista ”Vlãstarul”, redactatã de Mircea Eliade.
1929 2 martie - debuteazã cu poezie în ”Ultima Orã”, cotidian condus de Mihaela Catargi și Petru Comarnescu.
18 martie - apare placheta de poezii Nod ars, un cadou aniversar oferit de prietenii sãi Ionel Jianu, Petru Comarnescu, Constantin Noica și Arșavir Acterian, publicatã la editura ”Acțiune și reacțiune”, finanțatã de tatãl viitorului critic de artã Ionel Jianu.
1929-1932 - colaboreazã la revista Contimporanul, alãturi de Marcel Iancu, Ion Vinea, Milița Pãtrașcu, Dan Botta, Marcel Avramescu (Jonathan X Uranus), unde publicã poezie și prozã, precum și primele rânduri despre sculptura lui Brâncuși.
1934-1949 - profeseazã ca magistrat, procuror și judecãtor la Tribunalele din Pitești, Turda, București, Budești.
1938 - participã la concursul, lansat în 1935, de Institutului de Cooperare Internaționalã de pe lângã Liga Națiunilor pentru ”cea mai bunã traducere a epopeei finlandeze "Kalevala”, tãlmãcire pentru care va fi decorat cu Ordinul finlandez ”Trandafirul Alb”, în grad de Cavaler.
1941 – mobilizat în rãzboi ca grefier, cu grad de sergent, la Curtea Marțialã din Odessa.
1942 - apare Kalevala, țarã de viteji. Epopee naționalã finlandezã, prefațatã de Ion Marin Sadoveanu, la Editura Gorjan din București.
1947- ca magistrat, descoperã, printr-o conjuncturã fericitã, Carnetul de schițe al lui Ioan Andreescu, publicat de Ionel Jianu în revista sa ”Luminã și Culoare”; în ultimul numãr, din cele trei apariții ale revistei, semneazã recenzia la cartea lui V.G. Paleolog, C.Brâncuși, Editura Maravan, 1947.
- publicã volumul de poezii Zãvor fermecat.
1949 – destituit din funcția de procuror de la Budești, ajunge, sub noul regim politic, contabil la o fabricã de sârmã, unde va lucra puțin timp, înainte de a fi arestat și dus la Canal, pe șantierul de la Capul Midia.
1953 – prin mijlocirea pictorului Jean Al.Steriadi, prieten al tatãlui sãu , este angajat de George Oprescu la Institutul de Istoria Artei al Academiei Române, pe post de cercetãtor cu jumãtate de normã; aici îi are colegi pe: Ion Frunzetti, tot un ”epurat” al regimului comunist, Radu Bogdan, Remus Niculescu, Theodor Enescu, Mircea Popescu, Amelia Pavel, Petre Oprea și alții.
1955 – apare monografia Karl Storck la Editura de Stat pentru Literaturã și Artã, București.
1956 – decembrie – participã împreunã cu pictorul M.H.Maxy, directorul Muzeului Național de Artã și pictorul Camil Ressu, la organizarea primei expoziții personale Brâncuși la din București, cu ocazia aniversãrii celor 80 de ani ai sculptorului; expoziția nu a avut catalog.
1959 – apare studiul biografic Nicolae Grigorescu, la Editura Tineretului, București.
1960 – ilustreazã cu versuri desene de Nicolae Tonitza în Desenul alfabetului viu pentru oameni mici și oameni bãtrâni, beneficiind de o prefațã a lui Tudor Arghezi.
1964 – apar primele roade ale cercetãrii despre Brâncuși: Începuturile lui Brâncuși, în ”Secolul 20” , Les Débuts de Brancusi, în ”Revue Roumaine d’Histoire de l’Art”,(RRHA) nr.1 și Pages inédites de la correspondance de Brancusi, în RRHA, nr.2.
1965 - The Beginnings of Brancusi, în Art Journal, New York, XXV, nr. 1.
1967 – apare monografia Tonitza la Editura Academiei Române, studiu de anvergurã care-l consacrã în domeniul istoriei și criticii de artã.
- participã la organizarea primului Colocviu Internațional Constantin Brâncuși, la care au luat parte critici strãini precum Carola Giedion Welcker, Sidney Geist, Fr.Teja Bach, Eric Shanes, Jaques Lassaigne, Giulio Carlo Argan, Werner Hoffman, Ionel Jianu, cu mulți dintre ei purtând o corespondențã susținutã de-a lungul timpului.
1968 – primește Ordinul ”Meritul Cultural” al Republicii Socialiste România, pentru ”activitate deosebitã în domeniul artelor plastice”.
- 17 aprilie - 12 august – întreprinde, cu sprijinul profesorului George Oprescu, o cãlãtorie de studii și documentare în Austria, Germania, Belgia, Olanda, Franța, Elveția, Italia și Iugoslavia, având drept scop principal cunoașterea și cercetarea arhivelor Brâncuși de la Paris, Zürich și Veneția.
1969 – apare la Paris, în ”Revue du Louvre et des Musées de France”, nr. 1, articolul Le Secret du ”Baiser” de Brancusi.
1970 – iunie - participã la organizarea expoziției Brâncuși la Muzeul Național de Artã din București și semneazã catalogul cu același titlu, Editura Comitetul de Stat pentru Culturã și Artã, cu un Cuvânt înainte de M.H. Maxy.
1972 – octombrie-ianuarie 1973 – face o cãlãtorie de documentare în Anglia, invitat de The Art Council of Great Britain.
1973 – Sidney Geist, pe care-l considera cel mai important comentator american al lui Brâncuși la acea datã și cu care a purtat o îndelungã și frumoasã prietenie, reflectatã într-o importantã corespondențã, publicã Brâncuși: un studiu asupra sculpturii, la Editura Meridiane, în traducerea fiului sãu, scriitorul Andrei Brezianu.
1974 – publicã prima variantã a catalogului analitic Opera lui Constantin Brâncuși în România, Editura Academiei R.S.R.
- ediția a doua a Kalevalei, cu o prefațã de Șerban Cioculescu.
1976 – participã la al II -lea Colocviu Internațional Brâncuși, Centenar 1876-1976.
- publicã ediția a doua a catalogului, Brâncuși în România, revizuitã și adãugitã, cu versiuni în limba francezã și englezã, pentru care obține Premiul ”Ion Andreescu” al Academiei Române.
1977 – intreprinde o cãlãtorie de studii în Statele Unite ale Americii, la Muzeul de Artã din New York și la Art Institute din Chicago, oraș în care-l reîntâlnește pe Mircea Eliade.
1978 – realizeazã, în colaborare cu soția sa, Irina Fortunescu, de formație istoric de artã, importantul volum de Corespondențã al lui N.N. Tonitza, apãrut la Editura Meridiane.
1981 – la invitația sa, sculptorul american de origine japonezã, Isamu Noguchi, face o
cãlãtorie în România, pe urmele maestrului Brâncuși, un pelerinaj la Târgu-Jiu, Hobița, Curțișoara, Hurezi și Craiova, prilej semnificativ pentru schimbul lor de amintiri și opinii despre Brâncuși, care se va reflecta într-o bogatã corespondențã.
1990 – începând cu anii '90 se va implica activ în aprigele dezbateri publice în jurul restaurãrii ”Coloanei Fãrã Sfârșit” din Ansamblul de la Târgu-Jiu, pronunțându-se cu fiecare ocazie împotriva demontãrii ei.
1993 – apare volumul de prozã Jaf în dragoste, la Editura Cavallioti.
1997 – primește Marele Premiu al Uniunii Artiștilor Plastici pentru întreaga activitate.
1998 - este publicatã a treia ediție Brâncuși în România, cu o prezentare de Sidney Geist, Editura All, București.
- apare volumul de prozã Desferecare, cu o prefațã a lui Lucian Boz.
1999 – reeditarea Kalevalei, ediție revizuitã, cu o prefațã de Mikko Heikinheimo, scriitor și diplomat finlandez.
- participã la Congresul traducãtorilor la Helsinki, unde va fi decorat cu Ordinul ”Leul Finlandez”, în grad de Comandor.
- i se acordã titlul de ”Cetãțean de onoare” al orașului Târgu-Jiu.
2000 – primește Premiul Primãriei Municipiului București pentru prezența excepționalã în viața culturalã a orașului.
2001 – publicã Arhiva C.Brâncuși. Noguchi, ucenic al lui Brâncuși, cuvânt înainte de Radu Ionescu, la Editura Destin, Deva.
- cu ocazia Anului Internațional Brâncuși, Asociația Franco-Românã și Ministerul
Culturii și Cultelor din România, îl declarã ”Omul Anului 2001”.
2005 – Brancusi in Romania este publicatã a patra oarã, versiune în limba englezã, la editura Alfa Publishing House.
2006 – Universitatea Naționalã de Arte București îi acordã titlul Doctor Honoris Causa.
2008 – 14 ianuarie – se stinge din viațã.
2009 – scriitorul Andrei Brezianu doneazã Institutului de Istoria Artei o parte din biblioteca și arhiva personalã a tatãlui sãu.
2010 – 9 decembrie – Institutul de Istoria Artei ”G.Oprescu” organizeazã in memoriam Simpozionul Arhiva Vie – în jurul donației istoricului de artã Barbu Brezianu (1909-2008).
(18 martie 1909-14 ianuarie 2008)
Istoric de artã, poet, prozator și traducãtor, Barbu Brezianu s-a afirmat în anii '30 ai secolului trecut, fãcând parte din generația lui Mircea Eliade, Emil Cioran, Eugen Ionescu, Mircea Vulcãnescu, Constantin Noica, Petru Comarnescu, Ionel Jianu, Eugen Schileru.
A publicat volumele de poezii Nod ars, Zãvor fermecat, volumele de prozã Jaf în dragoste și Desferecare, a tradus exemplar epopeea finlandezã Kalevala, a tãlmãcit prozatori și poeți precum Balzac, Kipling, Molière, Villon, Ronsard, Nodier și alții, a realizat monografii ale unor importanți artiști români: Karl Stork, Nicolae Grigorescu, Nicolae Tonitza, a semnat numeroase cronici de muzicã și teatru în presa interbelicã.
Barbu Brezianu a fost cel mai dedicat cercetãtor român al operei lui Constantin Brâncuși. Pornind de la articolele din presa anilor '60, despre începuturile artistice ale sculptorului, contribuția sa însumeazã peste o sutã de studii și articole apãrute în reviste strãine și românești: Art Journal, Les Lettres Françaises, One, Neue Literatur, Revue Roumaine d’Histoire de l’Art, Studii și cercetãri de istoria artei, Arta, Secolul 20, Gazeta literarã, Luceafãrul, Viața Româneascã, Ramuri, Familia, Revista Muzeelor, România literarã, Contemporanul, Manuscriptum etc.
Brâncuși în România, opera capitalã a lui Barbu Brezianu, cu cele patru ediții ale sale (1974, 1976, premiatã de Academia Românã, 1998, 2005), constituie un demers istoriografic riguros și rafinat, un reper major în brâncușologia româneascã și strãinã. Cercetãrile sale s-au axat pe o linie a ștergerii diferențelor dintre receptarea vesticã și cea esticã a universalului Brâncuși, într-o vreme când discrepanțele pãreau insurmontabile de ambele pãrți ale cortinei de fier. Strãdania sa cea mai intensã a fost aceea de a umple golurilede informație și perspectivã, pentru o imagine mai aproape de adevãr a complexei personalitãții și opere brâncușiene care au pus sub semnul întrebãrii însãși noțiunea de artã.
Pasiunea și devotamentul cu care s-a aplecat asupra cunoașterii vieții și operei lui Brâncuși, apãrând-o cu cele mai fine și persuasive arme ale scrisului de uitare, mistificare sau distrugere, vorbesc despre anvergura aventurii spirituale pe care a practicat-o aproape jumãtate de veac din existenþa sa. Prin profilul sãu de umanist, prin finețea și amenitatea personalitãții sale, Barbu Brezianu a rãmas un simbol al rezistenței spirituale în vremurile turbulente care au marcat istoria românilor în secolul XX.
Schițã biograficã
1909 18 martie - se naște, la București, Barbu Basile Brezianu, fiul lui Barbu V. Brezianu, magistrat, și al Ioanei Brezianu, fiica colonelului Eftimie Ulescu.
1917-1925 - absolvã Liceul ”Spiru Haret” unde îi are colegi pe Mircea Eliade, Constantin Noica, Arșavir și Haig Acterian, Tiberiu și Corneliu Axentie, Nelu și Alexandru I.Ciorãnescu, Grigore Moisil, Mircea Mãrculescu și alții.
1924-1925 - publicã primele cronici în revistele ”Filmul” și ”Cinema”, sub pseudonimele ”Judex” și ”b.b.b.”
1928-1932 - absolvã Facultatea de Drept din București, urmând tradiția de magistrați pe linie paternã.
1928 5-6 aprilie - publicã poezie, alãturi de Eugen Ionescu și Constantin Noica, în revista ”Vlãstarul”, redactatã de Mircea Eliade.
1929 2 martie - debuteazã cu poezie în ”Ultima Orã”, cotidian condus de Mihaela Catargi și Petru Comarnescu.
18 martie - apare placheta de poezii Nod ars, un cadou aniversar oferit de prietenii sãi Ionel Jianu, Petru Comarnescu, Constantin Noica și Arșavir Acterian, publicatã la editura ”Acțiune și reacțiune”, finanțatã de tatãl viitorului critic de artã Ionel Jianu.
1929-1932 - colaboreazã la revista Contimporanul, alãturi de Marcel Iancu, Ion Vinea, Milița Pãtrașcu, Dan Botta, Marcel Avramescu (Jonathan X Uranus), unde publicã poezie și prozã, precum și primele rânduri despre sculptura lui Brâncuși.
1934-1949 - profeseazã ca magistrat, procuror și judecãtor la Tribunalele din Pitești, Turda, București, Budești.
1938 - participã la concursul, lansat în 1935, de Institutului de Cooperare Internaționalã de pe lângã Liga Națiunilor pentru ”cea mai bunã traducere a epopeei finlandeze "Kalevala”, tãlmãcire pentru care va fi decorat cu Ordinul finlandez ”Trandafirul Alb”, în grad de Cavaler.
1941 – mobilizat în rãzboi ca grefier, cu grad de sergent, la Curtea Marțialã din Odessa.
1942 - apare Kalevala, țarã de viteji. Epopee naționalã finlandezã, prefațatã de Ion Marin Sadoveanu, la Editura Gorjan din București.
1947- ca magistrat, descoperã, printr-o conjuncturã fericitã, Carnetul de schițe al lui Ioan Andreescu, publicat de Ionel Jianu în revista sa ”Luminã și Culoare”; în ultimul numãr, din cele trei apariții ale revistei, semneazã recenzia la cartea lui V.G. Paleolog, C.Brâncuși, Editura Maravan, 1947.
- publicã volumul de poezii Zãvor fermecat.
1949 – destituit din funcția de procuror de la Budești, ajunge, sub noul regim politic, contabil la o fabricã de sârmã, unde va lucra puțin timp, înainte de a fi arestat și dus la Canal, pe șantierul de la Capul Midia.
1953 – prin mijlocirea pictorului Jean Al.Steriadi, prieten al tatãlui sãu , este angajat de George Oprescu la Institutul de Istoria Artei al Academiei Române, pe post de cercetãtor cu jumãtate de normã; aici îi are colegi pe: Ion Frunzetti, tot un ”epurat” al regimului comunist, Radu Bogdan, Remus Niculescu, Theodor Enescu, Mircea Popescu, Amelia Pavel, Petre Oprea și alții.
1955 – apare monografia Karl Storck la Editura de Stat pentru Literaturã și Artã, București.
1956 – decembrie – participã împreunã cu pictorul M.H.Maxy, directorul Muzeului Național de Artã și pictorul Camil Ressu, la organizarea primei expoziții personale Brâncuși la din București, cu ocazia aniversãrii celor 80 de ani ai sculptorului; expoziția nu a avut catalog.
1959 – apare studiul biografic Nicolae Grigorescu, la Editura Tineretului, București.
1960 – ilustreazã cu versuri desene de Nicolae Tonitza în Desenul alfabetului viu pentru oameni mici și oameni bãtrâni, beneficiind de o prefațã a lui Tudor Arghezi.
1964 – apar primele roade ale cercetãrii despre Brâncuși: Începuturile lui Brâncuși, în ”Secolul 20” , Les Débuts de Brancusi, în ”Revue Roumaine d’Histoire de l’Art”,(RRHA) nr.1 și Pages inédites de la correspondance de Brancusi, în RRHA, nr.2.
1965 - The Beginnings of Brancusi, în Art Journal, New York, XXV, nr. 1.
1967 – apare monografia Tonitza la Editura Academiei Române, studiu de anvergurã care-l consacrã în domeniul istoriei și criticii de artã.
- participã la organizarea primului Colocviu Internațional Constantin Brâncuși, la care au luat parte critici strãini precum Carola Giedion Welcker, Sidney Geist, Fr.Teja Bach, Eric Shanes, Jaques Lassaigne, Giulio Carlo Argan, Werner Hoffman, Ionel Jianu, cu mulți dintre ei purtând o corespondențã susținutã de-a lungul timpului.
1968 – primește Ordinul ”Meritul Cultural” al Republicii Socialiste România, pentru ”activitate deosebitã în domeniul artelor plastice”.
- 17 aprilie - 12 august – întreprinde, cu sprijinul profesorului George Oprescu, o cãlãtorie de studii și documentare în Austria, Germania, Belgia, Olanda, Franța, Elveția, Italia și Iugoslavia, având drept scop principal cunoașterea și cercetarea arhivelor Brâncuși de la Paris, Zürich și Veneția.
1969 – apare la Paris, în ”Revue du Louvre et des Musées de France”, nr. 1, articolul Le Secret du ”Baiser” de Brancusi.
1970 – iunie - participã la organizarea expoziției Brâncuși la Muzeul Național de Artã din București și semneazã catalogul cu același titlu, Editura Comitetul de Stat pentru Culturã și Artã, cu un Cuvânt înainte de M.H. Maxy.
1972 – octombrie-ianuarie 1973 – face o cãlãtorie de documentare în Anglia, invitat de The Art Council of Great Britain.
1973 – Sidney Geist, pe care-l considera cel mai important comentator american al lui Brâncuși la acea datã și cu care a purtat o îndelungã și frumoasã prietenie, reflectatã într-o importantã corespondențã, publicã Brâncuși: un studiu asupra sculpturii, la Editura Meridiane, în traducerea fiului sãu, scriitorul Andrei Brezianu.
1974 – publicã prima variantã a catalogului analitic Opera lui Constantin Brâncuși în România, Editura Academiei R.S.R.
- ediția a doua a Kalevalei, cu o prefațã de Șerban Cioculescu.
1976 – participã la al II -lea Colocviu Internațional Brâncuși, Centenar 1876-1976.
- publicã ediția a doua a catalogului, Brâncuși în România, revizuitã și adãugitã, cu versiuni în limba francezã și englezã, pentru care obține Premiul ”Ion Andreescu” al Academiei Române.
1977 – intreprinde o cãlãtorie de studii în Statele Unite ale Americii, la Muzeul de Artã din New York și la Art Institute din Chicago, oraș în care-l reîntâlnește pe Mircea Eliade.
1978 – realizeazã, în colaborare cu soția sa, Irina Fortunescu, de formație istoric de artã, importantul volum de Corespondențã al lui N.N. Tonitza, apãrut la Editura Meridiane.
1981 – la invitația sa, sculptorul american de origine japonezã, Isamu Noguchi, face o
cãlãtorie în România, pe urmele maestrului Brâncuși, un pelerinaj la Târgu-Jiu, Hobița, Curțișoara, Hurezi și Craiova, prilej semnificativ pentru schimbul lor de amintiri și opinii despre Brâncuși, care se va reflecta într-o bogatã corespondențã.
1990 – începând cu anii '90 se va implica activ în aprigele dezbateri publice în jurul restaurãrii ”Coloanei Fãrã Sfârșit” din Ansamblul de la Târgu-Jiu, pronunțându-se cu fiecare ocazie împotriva demontãrii ei.
1993 – apare volumul de prozã Jaf în dragoste, la Editura Cavallioti.
1997 – primește Marele Premiu al Uniunii Artiștilor Plastici pentru întreaga activitate.
1998 - este publicatã a treia ediție Brâncuși în România, cu o prezentare de Sidney Geist, Editura All, București.
- apare volumul de prozã Desferecare, cu o prefațã a lui Lucian Boz.
1999 – reeditarea Kalevalei, ediție revizuitã, cu o prefațã de Mikko Heikinheimo, scriitor și diplomat finlandez.
- participã la Congresul traducãtorilor la Helsinki, unde va fi decorat cu Ordinul ”Leul Finlandez”, în grad de Comandor.
- i se acordã titlul de ”Cetãțean de onoare” al orașului Târgu-Jiu.
2000 – primește Premiul Primãriei Municipiului București pentru prezența excepționalã în viața culturalã a orașului.
2001 – publicã Arhiva C.Brâncuși. Noguchi, ucenic al lui Brâncuși, cuvânt înainte de Radu Ionescu, la Editura Destin, Deva.
- cu ocazia Anului Internațional Brâncuși, Asociația Franco-Românã și Ministerul
Culturii și Cultelor din România, îl declarã ”Omul Anului 2001”.
2005 – Brancusi in Romania este publicatã a patra oarã, versiune în limba englezã, la editura Alfa Publishing House.
2006 – Universitatea Naționalã de Arte București îi acordã titlul Doctor Honoris Causa.
2008 – 14 ianuarie – se stinge din viațã.
2009 – scriitorul Andrei Brezianu doneazã Institutului de Istoria Artei o parte din biblioteca și arhiva personalã a tatãlui sãu.
2010 – 9 decembrie – Institutul de Istoria Artei ”G.Oprescu” organizeazã in memoriam Simpozionul Arhiva Vie – în jurul donației istoricului de artã Barbu Brezianu (1909-2008).
